In sfera unei definitii stricte, hip-hopul ar trebui echivalat cu mesajul sau, cel putin, cu incercarea de a transmite un mesaj cu o puternica tenta sociala, culturala sau, mai simplu, de bairam. In limita talentului, rapperii incearca sa se exprime artistic, iar cand nu reusesc sa coaguleze mesajul socio-politico-cultural in rime, incep sa exploateze posibilitatea comerciala si devin blamati de publicul underground ca au devenit comerciali. Dar, aici, discutia se extinde asupra unor numeroase comentarii inchegate mai bine decat mine de catre sustinatorii artistilor de pe youtube. Sigur ii stiti pe baietii aceia care simt nevoia acuta de a-si afisa intr-un mod agramat intreaga discografie de injuraturi, fie ele originale, infaptuite pe loc de furia provocata de cateva rime, fie acelea autentice, mostenite pe cale ereditara, dar nepermise in fata femeii care ne-a dat viata, desi majoritatea dintre ele o folosesc ca lait-motiv. Dar, sigur, lucrurile acestea va sunt cunoscute, insa simteam nevoia sa le transmit in forma lor bruta. Stimulul pe care dau vina (nu, nu este Deliric) il reprezinta un event la care am participat intr-una din serile trecute, mai exact sambata, 02.03.2013, la Cluj-Napoca, Citit In Rima vs. Flow.
Nu stiu cati dintre voi sunt familiarizati cu ideea de teatru senzorial; eu una, pana sa particip, nu prea aveam habar de ceea ce se intampla propriu-zis si, mai ales, de efectele pe plan subiectiv ale acestui fenomen.
Conceptul este pe cat de simplist, pe atat de puternic ca rezonanta; respectiv, in postura de participant, esti legat la ochi cu o esarfa (daca esti norocos, se va asorta imbracamintei tale), iar actorii au grija de a-ti activa/reactiva un sine pierdut undeva acolo in rutina schimbarii anotimpurilor. Cum se intampla acest proces psihanalitic daca nu il avem pe Freud in viata alaturi de noi? Simplu, o voce iti citeste efectiv versuri, pe diferite tonuri si interpretari, in timp ce tu esti pus la incercare de diferite arome/zgomote/atingeri din juru-ti. Nu uitati ca sunteti lipsiti de vedere si, prin performantele actorilor, toate celelalte simturi se amplifica mai ca ai zice ca esti inconjurat numai de verde, unicorni si alti caluti de mare.
Stiind ca va fi vorba de Citit In HIP-HOP, ma simteam cumva stapana pe intregul event, in sensul ca ma intrebam cum ar putea oamenii astia sa ma faca sa simt ceva inedit despre melodiile pe care le ascult de ani de zile? Dar, cum socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa, am fost surprinsa inca de cand am ajuns in locatia in care s-a desfasurat intregul eveniment, respectiv o fosta fabrica (Flacara), de o marime colosala, care prezinta decat peretii inalti si reci si cativa stalpi de sustinere, totul betonat si… atat. Spatiul fiind luminat doar de un sir de lumanari, am inceput sa ma intreb daca nu cumva am gresit eventul si ma aflu in Citit In Horror.
Consider ca aceasta este prima reactie a mea fata de acea seara, reactie aparuta chiar inaintea inceperii evenimentului propriu-zis. Dupa ce am fost legata la ochi (de parca nu era destul intuneric), am fost condusa cativa pasi de unul dintre actori care, exact in momentul in care incepusem sa ma simt, din nou, cozy, mi-a dat drumul de mana, lasandu-mi mie sarcina de a trece printr-un culoar. Desigur ca nu s-a putut intelege cu mine si a trebuit sa ma ghideze prin diferite zgomote ca, in final, sa ii starnesc destula compatimire pentru a ma conduce de manuta la locul meu.
O voce puternica a inceput sa citeasca versuri hip-hop pe un ritm jazzy, folosind diferite ups and downs in intonatie, in timp ce imi ciuleam urechile spre toate zgomotele induse de restul actorilor pentru a-l gasi pe cel pe care sa ma focusez in scopul de a-mi intra in film. O nebunie totala cu zgomote de bomfaiere si pasi alerti in jur pentru ca, intr-un moment in care ma simteam din nou stapana pe tot ceea ce se petrece in jurul meu, sa se instaureze o liniste totala. In acele momente, pe care constiinta mea le-a perceput mai lungi decat indicau limbile ceasului, am incercat o cu totul si cu totul alta stare, usor apasata de teama si aduceri aminte de predicile din copilarie de a nu vorbi cu strainii, eu fiind intr-o fabrica parasita inconjurata de straini si legata la ochi. Consider ca a fost unul dintre momentele cheie ale serii, in care mi-a fost testata una dintre extreme.
Un alt moment la fel de important pentru realizarea a cator mai multe sinapse a fost cel in care unul dintre actori mi-a soptit la ureche ca animalul, in pozitia lui, bea si mananca, iar omul… Continuarea a fost lasata in grija imaginatiei, educatiei, conceptiei mele despre viata, facandu-mi loc pe un alt taram in care am avut prilejul sa meditez asupra conditiei noastre de fiinte rationale, conditie de care ii auzim vorbind si pe mai-marii hip-hopului.
Insa, tot substratul eventului s-a format in jurul regasirii substratului muzicii hip-hop. In citirea versurilor de catre Adrian Ciglenean, am regasit niste mesaje pe care le-am trecut cu vederea in toata abundenta aceasta de rime hip-hop si, mai important, am regasit conexiunea dintre aceasta muzica si ceea ce ma inconjoara, mi-am reamintit de ce ascult hip-hop. Tot acest proces s-a construit pe versurile lui Norzeatic, B.U.G. Mafia, Chimie si altii.
Tot meritul pentru cele nspe stari pe care le-am incercat in cursul acestui event se datoreaza actorilor, pe care incerc sa-i enumar in ordine aleatorie: Ramona Balc, Ana Elida Ciobanu, Ioana Bursan, Laura Alicu, Alexandra Murariu, Alexandra Mocanu, Adrian Ciglenean, George Toade, Melania. De asemenea, multumiri pentru ceaiul cald (nici prietena lui Doc nu-l face atat de bun) si paturile care ne-au ajutat sa ne incalzim in intreaga atmosfera underground.
Recomand tuturor participarea la un asemenea eveniment artistic, indiferent daca este vorba de rime hip-hop sau nu. (Ada Blendea)
In continuare, va prezint cateva fotografii sa va faceti o idee asupra locatiei si atmosferei care m-a patruns, din pacate nu cele mai reusite, dar pastram filmul clasic al hip-hopului.
