Faust a lansat piesa intitulata “Ce las in spate”. Instrumental produs de Faust, scratch facut de Defect. De mix/master s-a ocupat Step, artwork realizat de SivInk. vfx: ジ KDJ.
In orice noapte când somnul îmi cade peste pleoape,
Mulțumesc că-s sănătos și c-am familia aproape,
Și-o zic acum – c-o văd mai bine și cu ochii închiși,
Pretuiesc altfel de-un timp c-am o masă și un acoperiș.
Șterg bine oglinda, mă recunosc, vorbesc cu omul,
Văd cât suntem de ridicoli atunci când ridicăm tonul,
Chiar pe pielea mea, că nu mă-nvârt după cum suflă un vânt,
Rad și sufar, îmi dau suflu, alteori suflu și-n iaurt.
Mă uit în jur, mulți au păreri, dar nu-i aud, că nu mă
Reprezintă din instinct să merg după instinct de turmă.
Oricum e treaba mea să-mi car sacul ce-l am pe umăr,
Și mă gândesc mai mult de-un timp la ce-mi rămâne în urmă.
În fond, cui în afară de mine să-i pese ce las în spate?
Dacă mor sărac sau dacă rup ca fentanylu-n state,
Printre nervi și vase sparte – parc-ar fi nuntă la greci,
Și mă tarăsc să duc o casă în spate ca alți melci.
Că vrei nu vrei, e maraton, tot trebuie să alergi
În linii mari – ca Maradona înainte de meci,
Fără efort minimal le dai altora șansa să te înece-n
Încercarea lor de a învârti pământul pe deget.
Și amețesc și ei la rândul lor în goana după bani
Și unii au boală pe prieteni mai mult decât pe dușmani,
Așa că îmi văd de plan că viața mi-a arătat de toate,
Și mai pun un pas în față ca să las ceva în spate.
…………………………………………………………….
Și astfel întind cuvinte iar peste o foaie mată,
Liniar, rând după rând, parcă așez o mare armată,
Pregătită să tabere și să apere în orice caz
Pământul apeleși muntii ca o pădure de brazi.
Multe-mi par pe dos și nu înțeleg ce mi se întâmplă azi,
Că vad realitatea în somn și visez numai când sunt treaz,
Și mintea îmi creează obsesii, când de-o viață trag la jug
Și de la sensi se simt urme, uit unde-mi doream să ajung.
Chiar de nu mai bag, c-am pagubă de bani și panici,
C-am motorul ars și p-aici nu-l repar’ nici la cei mai mecanici.
Piese sărite (de pe fix), de fapt stai, nu ți-am zis..
Că de la scris la piese visez viața cu ochii deschiși.
Și așa-i când orice zi începe
Și cer pe măsura a cât dau să primesc înapoi atât cât trebuie.
Că dau răspunsuri lumii chiar de n-o să întrebe,
Vrând să-i trezesc, nu să ametesc mintea fragedă ca după un joint și 3 beri.
D-aia îți spun ce-i omul în esență, suflet, fire,
Și dacă ești om cu mine, știi că sunt și io om cu tine,
Și de nu ne știm deja, încântat, îmi pare bine,
Eu sunt omul – dau cu multă pace și iubire.
Fiindca vezi tu – le spun, nu c-am trăit destul,
Da-s deja imun la tepe, de parcă am trăit între stupi
Și de mă vezi cu-un pas în față, e fiindcă am muncit
Și-o dau pe față, dau un vers, mă simt mai fericit.
Și nu rămân dator, de orice datorii mă achit,
Strâng că nu m-aștept să cadă din cer ca Anunnaki,
Fuck it, nici nu mai dau pe gât, nici nu mai aprind,
Că risc să mă simt degeaba ca un vultur fără aripi.
Și n-aștept să-mi treacă anii, să ajung palid și paliu,
În deșertul ăsta arid caut apă și găsesc, pun pariu,
Doar de sapă mâinile astea în sol, că ar fi chiar nasol
Să deschid gura pentru hrană ca peștii dintr-un acvariu.
În fond bag de zor, din zori până în zori, Trup și minte,
Fix de când mă scol, până iar soarele se-aprinde,
N-am un frate, o soră, dar acum depinde,
Că muzica ast o fac pentru frați și surori de pretutindeni.
Ce las în spate.
