Incredibil și senzațional! Șoc sau groază? Nu, nu au fost anunțați alți elevi români care au fost premiați de NASA și nici nu a avut loc un alt divorț monden. Ce s-a întâmplat? A reînceput marea polemică a ascultătorilor hip-hop cu privire la eterna bătălie comercial vs. underground, adică ăștia care ascultă și apreciează hip-hopul difuzat la radio și tv sunt, parcă, mai fericți decât băieții care suspină după hip-hopul românesc de la finele lui ’90 și începutul lui 2000.
Tocmai când se mai liniștiseră băieții duri, veșnic supărați și neliniștiți, indiferent de vârstă, și când publicul se divizase concret ba la bumți-bumți , cu hip-hopul comerical, ba în găștile alea care dau din cap doar pe underground, au apărut premiile Romanian Music Awards, moment în care toate înjurăturile refulate până atunci au fost readuse la suprafață în stil necenzurat și, deseori, agramat. Când am citit a doua zi reacțiile pro și contra asupra piesei desemnate the best hip-hop, recunosc că m-am simțit depășită și începusem să-mi fac griji dacă nu cumva societatea asta mi-a luat-o înainte cu atâtea opinii dintre cele mai diferite și colorate (așa, că mi-s puțin rasistă). Nu mai înțelegeam dacă se atacau din cauza piesei, a artistului sau a protestului cu maidanezii. Maidanez și ici, și colo, blesteme din toate părțile, dar nimic nu mi se mai lega. Noroc că nu mi-a apărut în fața retinei și o înjurătură cu elementul de bază cianura că mă pierdeam de tot (asta nu înseamnă că nu va apărea după articolul ăsta, mai mult chiar, va fi la adresa mea). Nu doresc să zăbovesc mult asupra momentului cu hip-hop de la RMA 2013 tocmai pentru că mie îmi este clară situația, mai mult de atât, nu sunt nici pro, nici contra, m-aș putea identifica cu Elveția din punctul de vedere al neutralității, dar nu știu dacă mi-aș găsi termen de comparație cu privire la gradul maxim de indiferență. De ce mi-e clară situația? Pentru că nominalizații au fost dintre cei difuzați de media, iar piesele respective au fost cele care, clișeic, au rupt radiourile multe luni la rând. Mai mult de atât, pentru a se ajunge la un câștigător, au fost voturi, multe chiar. Iar aceste voturi nu au fost acordate doar de oamenii care dau banii pe un cd de rap sau care au plătit bilet la cele câteva concerte de adio ale lui Cedry2k. Voi, ăștia ofuscați tare, înțelegeți unde bat? Nu doar raperii care ascultă rap au votat. Consider că atunci când se vor organiza gale strict pentru premiile hip-hop (cu siguranță se va întâmpla asta la un moment-dat), fără a se lua în considerare tv-ul și radioul, veți avea dreptul să vă ofticați dacă unul ,,comercial” câștigă. Și încă ceva, vreți hip-hop de ăla bun, cum vă place vouă? Duceți-vă la concerte, cumpărați albume! Nu sunt concerte? Ba sunt, dar cam puțină lume la unele dintre ele cu artiști așa underground și apreciați doar pe youtube. Buuun, cam atât despre nebunia de după RMA 2013.
Că tot am pomenit (intenționat) de artiștii ,,comerciali”, vreau să continui pe această temă tocmai pentru a demonstra cât de nefondată mi se pare mie. Înainte de toate, îmi mărturisesc păcatele: și eu am avut reacții alergice atunci când mi s-a părut mie că un artist s-a ,,stricat”. Ca o paranteză precizez că așa mult le place misoginilor verbul ăsta, încât l-au dat din gură-n gură până l-a împrumutat masa de oameni, mai mult chiar, publicul de hip-hop, critic aspru al tuturor băieților (și puținelor fete) de la microfon – închid paranteza. Apoi am realizat că omul, după ce a scos câteva piese care nu-mi sunau mie a hip-hop, a lansat una apreciată nu doar de dorul meu de beaturi grele , ci și de ascultătorii ăia de underground despre care am pomenit anterior. Și ce s-a întâmplat? Dacă înainte, când a început să devină ,,comercial” strica hip-hopul, acum că și-a revenit, ce face hip-hopului? Folosind antonime, cum cere situația, ar însemna că îl drege, îl repară, îl zidește, situație mai mult decât bizară. Dar, cel mai important lucru care m-a trezit pe mine la realitate din fanatismul meu către hip-hopul ăla autentic și pierdut și din judecarea artistului a fost unul zdruncinător. Niciodată nu am susținut acel artist din punct de vedere economic, cum au ei nevoie, că doar oameni sunt și ei. Niciodată nu am cumpărat un cd de-al lui și nici nu am plătit un bilet de intrare la un concert de-al lui, niciodată nu l-am promovat în niciun fel, dar am urmat spiritul de turmă judecându-l când s-a ,,stricat”. Și câți dintre cei care l-au judecat nu au făcut la fel? Ce vreau să nuanțez este că libertate de opinie cu toții avem, dar puțini știm cum să ne-o exprimăm și, mai ales, când. Sunt convinsă că mai mult de jumătate dintre cei care judecă diferiți artiști sunt și în prezent în situația care am fost eu. Departe de mine gândul sau intenția de a lua apărarea artiștilor, indiferent cine sunt ei; în prezent nu mai am niciun mc preferat, dar nici nu-l huiduiesc pe vreunul, însă tind să cred că publicul va putea fi educat și/sau se va autoeduca. Dacă l-ați apreciat pe X înainte, dar, ulterior, s-a ,,stricat”, nu-l mai ascultați, nu-l mai cumpărați, nu-l mai vindeți, cu siguranță vor fi alții în locul vostru care-l vor susține. Dar asta nu vă împiedică să îl apreciați pentru munca depusă în timpul în care îi erați fani. (Ada Blendea)
