Ortaku este un artist din Bucuresti ce practica graffiti-ul sub forma de stencils si paste-ups de mai bine de 10 ani. A participat la concursuri si a desenat prin mai multe tari din Europa.
Placandu-ne ceea ce face, am decis sa-i luam un interviu:
Rape: Cum ai ajuns la concluzia ca graffiti-ul este hobby-ul tau?
Ortaku: Eram prin anul 2000, la liceu, aveam cativa colegi writeri, admiram ce faceau si mi-am dat seama ca asta vreau si eu sa fac.
R: De ce stencils?
O: Pentru ca nu ma descurcam deloc freehand, nici macar la taguri. Dupa ce am descoperit stencil-ul mi-am dat seama ca astfel pot reprezenta orice imi trece prin cap si pot merge mult mai departe.
R: Ce inseamna graffiti pentru tine? Crezi ca oricine poate face asta cu putin exercitiu sau e nevoie si de o chemare, un talent innascut?
O: Cu putin exercitiu cred ca putina lume s-ar descurca. Freehand este destul de complicat din prisma mea, insa, stencilurile sunt simplu de facut, simplu de decupat si simplu de aplicat. Oricine poate face asta chiar si fara exercitiu. Am facut cateva work-shopuri si toata lumea s-a descurcat, chiar si cei mai putin indemanatici. Pentru graffiti nu e nevoie de niciun talent. trebuie decat sa vrei sa te exprimi si sa o faci. Pana la urma este irelevant ce iti iese, nu conteaza decat satisfactia pe care o ai dupa ce termini. Pentru mine, stencilul a fost printre singurele constante din viata mea. Mereu mi-a placut sa decupez, sa fiu murdar de vopsea pe maini ..
R: Prin ce iti caracterizezi stilul?
O: Desi am tot incercat sa-mi definitivez un stil, niciodata nu am reusit. De aproape 2 ani am facut din stenciluri lucrari care aduceau cu colajele. As fi crezut ca asta imi va caracteriza activitatea insa, in ultima vreme am inceput sa alatur mai multe tehnici. Lucrarile pe care le fac acum incep sa nu mai semene deloc cu activitatea care ma caracteriza, chiar si sabloane am inceput sa folosesc mai putin. Altfel spus, sunt mereu intr-o continua schimbare, intr-o incercare permanenta de a duce stencilul mai departe si poate candva imi voi gasi si un stil.
R: Ai participat la concursuri?
O: Da, de-a lungul timpului am participat la ceva concursuri. Cum asta este singura mea sursa de venit caut sa particip la concursuri, campanii publicitare, prezentari in care sa-mi explic activitatea.
R: Cum ti s-a parut experienta?
O: Anu’ trecut, prin septembrie, am aflat de un concurs organizat de Enel. M-a incantat teribil ideea de a face 2000 lei in cateva ore asa ca am inceput sa imi fac deja planuri cu banii, motiv pentru care am stat super stresat pana la sfarsit cand s-au anuntat castigatorii.
R: Din cate stiu eu ai castigat. Ce premiu ai luat?
O: Erau 4 premii de 2000 lei. Eu am fost al 4-lea.
R: Pe langa premiul in bani, aveai ocazia sa desenezi si o centrala. Ce reactie avea lumea cand te vedea vopsind ?
O: Centralele au fost alese relativ random din cate am inteles. Intamplarea facea ca cea pe care am desenat-o sa fie intr-un parculet dintre blocuri in cartierul Drumul Taberii, loc in care se aduna mereu lume, oameni ce-si perdeau serile si noptile acolo. Un loc chiar important pentru zona cum s-ar zice. Tinerii erau incantati de ce se intampla si-si pierdeau vremea uitandu-se la ceea ce fac. Cei trecuti de prima varsta se bucurau ca in sfarsit se intampla ceva si in zona lor, vazand proiectul ca pe un lucru bun. Pensionarii nu au mai fost revoltati dupa ce au discutat cu organizatorii. Le venea greu sa creada ca cineva a zugravit centrala alb si frumos doar pentru a veni noi sa o mazgalim. Mai erau mame cu copii care se chinuiau, se chinuiau sa-i dezlipeascade la specacol, cateva fiind chiar decise sa propuna si centrala de la blocul lor pentru proiect.
R: Ai zis “… pentru a veni noi”. Sa inteleg ca nu ai desenat singur?
O: Am fost 4 castigatori si 2 centrale (2 pereti pentru fiecare).
R: Ortaku a fost primul tau tag? Inseamna ceva aparte?
O: Primul meu tag a fost Thor (vreo 2-3 saptamani) in 2000, poate 2001. Desi toate caietele aveau zeci de foi cu taguri, pe pereti nu mi-a iesit nimic ok, la fel a fost si cu Desp, apoi Desir, apoi Otaku. De Otaku eram multumit, imi placeau caracterele, insa dupa ceva timp am inceput sa ma confund cu festivalul si respectiv curentul otaku, asa am decis sa adaug un R, asa nascandu-se ORTAKU.
R: Cum iti alegi spoturile? In ce zone iti place sa desenezi?
O: Ma misc foarte incet, foarte, foarte incet, motiv pentru care nu mai ies sa desenez pe strazi. Fac paste-ups de acasa, uneori ies sa mai lipesc cate ceva. Este greu sa aleg un spot, uneori ma car cu lipiciul in rucsac 2-3 zile pana ma decid unde vreau sa il lipesc. Mereu m-au atras cladirile abandonate, de fiecare data cand gasesc una noua analizez textura peretelui, elementele de care as putea sa ma folosesc si incerc sa imi fac o idee ce anume as putea desena acolo.
R: Ai avut probleme cu politia?
O: Mereu sunt foarte precaut, motiv pentru care nu m-au prins vreodata. Anul trecut am desenat prin Portugalia si Spania unde toata lumea era foarte relaxata. Dupa experienta asta si indemnele catorva prieteni am zis ca as putea face ceva mai complicat pe strada fara a avea probleme, asa ca mi-am ales un loc putin mai ferit, m-am apucat sa lipesc banda adeziva de ghidaj, sa desenez niste sabloane, incercand sa fie totul perfect. Aveam o atitudine prietenoasa si eram relaxat incercand sa las oamenii sa vada ca nu vandalizez, insa, in scurt timp tocmai ce vad un politist cum alearga disperat spre mine. A trebuit sa abandonez toate materialele si sa fug. Venea in urma unei sesizari si era determinat sa ma prinda, urla si alerga ca dupa cel mai mare infractor. Desi alergasem foarte mult am decis sa ma intorc dupa cateva ore sa vad ce mai gasesc. Tot ce era de furat pastrase ca probe, iar sabloanele cu niste copii, niste nasturi si logo-urile Ortaku le-a rupt si le-a lasat acolo. Asta este ultima mea experienta cu politia. De atunci sunt chiar mai prudent ca inainte.
R: E vreo diferenta intre a desena in Romania sau in strainatate?
O: In Austria sunt tuburi foarte scumpe, in regiunea unde locuiam nu prea era activitate. In Germania este interesant, o tara mare si foarte variata de la oras la oras, in Berlin imi este greu sa nu desenez, sunt chestii interesante pe toti peretii, peste tot, dar la polul opus este München-ul in care este greu sa gasesti un paste ups. Tot ce am lipit a disparut peste noapte. Nu am apucat nici macar sa fac poze. Au totusi un zid pe care poti desena legal, daca te intinzi prea mult si te prinde noaptea desenand ai sanse ca dimineata cand te intorci sa faci poze sa gasesti pe altcineva desenand deja peste. In Freiburg eram la sfarsitul unei excursii, nu mai aveam bani, dar mai avand cateva tuburi pe care eram decis sa le consum, am desenat intr-un bar, asa alegandu-ma cu toata consumatia din partea casei. In Elvetia este greu sa gasesti un loc. In Spania mi-a placut cel mai mult. Acolo oamenii care treceau se opreau sa faca poze, puneau intrebari tehnice, se ofereau sa dea o mana de ajutor, intelegeau ce se intampla si erau incantati de faptul ca un artist din Romania deseneaza in orasul lor.
R: Ce artisti admiri?
O: Vara trecuta in Zurich a fost o expozitie, Stencil Bastards, unde s-au adunat cei mai tari stencil-isti. Mi-ar fi placut sa apara si Ortaku printre Epsylon Point (FR), C215 (FR), Eime (PT), Btoy (ES), Orticanoodles (IT), Kris Trappeniers (BE), Leckomio (DE) si Snik (UK). Planuiam sa merg la expozitie, daca nu sa lucrez cu ei, macar sa ii cunosc. Din pacate am ajuns la cateva zile dupa terminarea evenimentului. Le-am vazut totusi lucrarile prin alte locuri si inca imi pare rau ca nu am apucat sa-i vad pe toti intr-un loc.
R: Inafara de graffiti mai ai si alte pasiuni?
O: Imi place sa calatoresc, mereu plec pe undeva. De multi ani tot sunt pe drumuri. Intr-un timp detestam Bucuresti-ul in care am crescut si cautam sa plec mereu undeva, sa profit de fiecare ocazie. Cand calatoresc am mereu sabloane sau macar un x-acto knife cu care sa pot decupa pe unde ajung.
R: Iti multumim ca ai fost alaturi de noi si ca ne-ai acordat acest interviu. Bafta!
O: Merci si eu!
Pentru mai multe lucrari ale sale intrati pe pagina de facebook Ortaku.
