Vineri, 12 octombrie, Nimeni Altu a revenit pe scena de la Cluj-Napoca, de data aceasta în Irish Music Pub. Dacă la concertul de anul trecut, care s-a desfășurat cam în aceeași perioadă, am avut mari așteptări și câteva dezamăgiri cauzate de prezența unui număr relativ mic de persoane în public, de data aceasta entuziasmul meu s-a focusat strict pe prestanța artistului și publicul m-a surprins mai mult decât plăcut prin prezența într-un număr decent și, desigur, energia emanată către scenă.
Pentru început, am avut parte de un flasback deoarece Nimeni Altu a ales să înceapă seara în aceeași modalitate în care a încheiat-o apoteotic acum un an, respectiv interpretând melodia Nothing else matters a trupei Metallica (nu mai este nevoie să precizez că această melodie pare a fi una dintre preferatele artistului).
Au urmat piesele Jocul și Lupta și unul dintre momentele mele preferate când ni s-a reamintit ca suntem Fii ai bravilor soldați și câțiva băieți din public, inspirați și pregătiți, au urmat dorința bătrânilor care vor să ridicăm sus sfântul nostru tricolor. Desigur că la finalul melodiei întreaga sală striga la unison cu artistul că Bucovina, Basarabia și Cadrilaterul sunt România.
Pentru toți care știu că sufletul ăsta nu pleacă, Nimeni Altu a continuat cu piese precum: Obișnuiam să cred, Cu dinții cariați, Vreau înapoi, Acorduri de chitara, Transmisii în distors ș.a.
Așa cum ne-a obișnuit, artistul și-a susținut ferm părerea contra consumului de etnobotanice și publicul a ridicat, la îndemnul său, o mână pentru Sagace, Ortega și Paraziții (oamenii ne-au crescut).
Au fost și momente pe care le pot defini fără exagerare ca fiind emoționante, și anume interpretarea piesei Încă o poveste.
Aclamat de public întreaga seară, Nimeni Altu a încheiat concertul mulțumind celor prezenți și amintindu-le că niciodată fără viață pixul n-o să scrie.
În continuare îndemn la susținerea artiștilor preferați și îmi mențin părerea conform căreia Nimeni Altu este unul dintre cei mai buni mc din țară.(Ada Blendea)
Galeria foto este realizată de Anca Chitoran: